Educatia emotionala inseamna cultivarea si stimularea corecta a inteligentei emotionale. Noi toti avem aceste super puteri care vin din mai multe parti ale corpului si a felului in care suntem crescuti. Emotiile tin in cea mai mare parte de modalitatea familiei de a trai si de felul de a manca si mai apoi de felul in care noi insine ajungem sa procesam si sa rezolvam tot ceea ce avem de trait si facut in prezent. Lipsa educatiei si stimularii corecte a emotiilor poate duce in unele cazuri la boli sau poate creea deficiente sau discrepante vizibile si perceptibile pe tot parcursul vietii. Emotiile si educatia lor ne servesc la socializare, relationare, dezvoltare si fixare corecta a tuturor cunostintelor pe care dorim sa le stocam si perfectionam.
De destui ani, o pseudo stiinta a luat amploare. NLP (Neuro Lingvistic Programming) ajuta in mai multe sensuri decat s-ar fi banuit. Tot ca suport, mostenit din vechi stravechi timpuri, NMG (noua medicina germanica) se asterne ca o completare absoluta, parca fuzionand, completandu-se perfect cu NLP. Multa lume a auzit de Maxwell sau Tony Robins, iar explicatia pentru NMG ESTE: ȘTIINȚĂ A NATURII BAZATĂ PE BIOLOGIE. Trebuie să facem diferenta între un conflict psihologic și un conflict biologic. Un conflict psihologic implică mintea. Implică gândul, rațiunea.
Educatia emotional-afectiva este un volum necesar educatorilor si elevilor si util parintilor, redefinind rolul scolii in termeni de transfer al formativului afectiv dinspre familie spre procesul de invatamint si de crestere a rezilientei emotionale a tuturor actorilor educationali. Sunt mii de carti si materiale, noi recomandam aceasta carte. Creierul nostru poate fi neurodivergent. Neurodiversitatea subliniază diversitatea naturală a funcționării creierului uman și diversitatea proceselor cognitive prin care indivizii procesează informația, învață și interacționează. Conceptul include întreaga populație, indiferent de particularitățile neurologice. Deși există o tendință de a eticheta neurodivergența, manifestată prin condiții precum autismul sau ADHD, ca fiind o tulburare, conceptul de funcționare neurocognitivă “standard” nu este mai legitim decât cel de culoare “standard” a ochilor sau al pielii.
Termenul “neurodivergent” se referă la persoanele ale căror caracteristici neurologice se deosebesc de ceea ce este considerat standard, cum ar fi trăsăturile asociate cu autismul. Aceste diferențe pot crea dificultăți în adaptarea la o societate concepută pentru cei neurotipici. “Neurodivergența” cuprinde o gamă largă de diferențe neurologice, incluzând persoane cu autism, ADHD sau dificultăți de învățare specifice, cum ar fi dislexia. Fiindcă majoritatea nu prezintă aceste caracteristici, neurodivergența indică o deviere semnificativă de la comportamentul considerat “standard” sau “normal” de societate. De exemplu, comportamentele de auto-reglare folosite de persoanele cu autism în spații publice, deși nu sunt acceptate social în mod tradițional, sunt vitale pentru funcționarea lor adecvată.
În acest context, “neurotipic” descrie persoanele care nu se identifică cu autismul sau alte forme de neurodivergență. “Neurotipic” se referă în general la cei al căror mod neurocognitiv de funcționare se aliniază cu cel al majorității. Percepția lumii de către persoanele neurotipice este adesea considerată (incorect) ca fiind “adecvată”, deoarece coincide cu normele sociale și comportamentale ale majorității. Astfel, gândirea neurotipică este folosită ca punct de referință pentru a defini ce este considerat neurodivergent.
No comments:
Post a Comment